Noi toți am crescut cu ideea că tot ceea ce este important și necesar este EU, MINE. Iar secolul trecut, a adus dovezi aparent că mai toate tipurile de comunitate sunt rău intenționate, pentru că unele rezultate au fost terifiante de-a binelea. Așa că am devenit din ce în ce mai izolați și cu cât mai izolați am devenit, cu atât mai puțină speranță și bucurie a rămas în viețile noastre. Totul a devenit o chestiune de supraviețuire personală și nu mai există nici o plăcere de a fi cu ceilalți, de a afla ce fac alții. Viața devine o experiență plictisitoare de a supraviețui doar, nu o explorare plină de bucurie a ceea ce este posibil.

Le văd eu oare pe toate în prea mult negru? Poate că da, dar dacă vă deschideți ochii, cu dorința de a vedea cu adevărat, veți descoperi probabil că nu sunt atât de departe de realitate.

M. Scott Peck spune: "Nu poate exista vulnerabilitate fără riscuri, nu poate exista comunitate fără vulnerabilitate, nu poate exista pace, și în cele din urmă nici viață, fără  comunitate."

Deci, ce înseamnă acest lucru?

Pentru mine înseamnă că nu avem de fapt nici o alta șansă de a afla cine suntem cu adevarat, că nu avem nici o altă posibilitate de a depăși restricțiile aduse de ego-ul nostru (care întotdeauna se simte amenințat, indiferent cât de nesemnificativă este întâmplarea), pentru că viața și existența noastră se bazează pe comunitate, și trăiește în ea. Noi nu suntem făcuți pentru a trăi singuri!

Sunt martor exact la acest lucru din nou și din nou atunci când facilitez seminarii; la început, indiferent de cât de mare este spațiul și cât de mulți oameni sunt în acest spațiu - pare a fi întotdeauna prea mic. După ce lucrăm câteva zile, vine în mod inevitabil momentul în care trebuie să numar de 3 ori numărul de participanți pentru că grupul pare să fi devenit mult mai mic. Dar nu este adevărat. Este doar faptul că toate scuturile false și ireale ale participanților au căzut, că nu se acoperă cu diverse strategii pentru a depăși teama de alți oameni. Ei tocmai s-au transformat în ființe umane normale, curioși să afle cine sunt colegii lor participanți, care doresc să experimenteze apropiere și căldură împreună.

Am devenit incredibil de sofisticați în toate domeniile vieții noastre, dar un singur lucru nu suntem încă în stare să facem: să înlocuim căldura umană și apropierea fizica. Această căldură și apropiere creează o deschidere, și apoi dorința pentru mai mult. În acest loc de împărtășire reciprocă și de căldură nu vom mai găsi că este atât de teribil de dificil să ne deschidem și să devenim vulnerabili. Iar vulnerabilitatea este una dintre calitățile de care lumea noastră are atâta nevoie. De ce? Ei bine, dacă tu poți genera vunerabilitate pentru tine, atunci ea va crea instantaneu o atmosferă de deschidere și de încredere, care va duce la o apropiere mai mare, care va conduce la mai multă încredere, care va conduce la mai multă bucurie de viață și așa mai departe până la infinit.

Desigur, să fii vulnerabil este un risc. Un risc pe care cu toții îl cunoaștem foarte bine pentru că noi toți am fost răniți în acest sens. Cu toții am avut experiența că cineva a profitat de noi, că am fost ridiculizați și luați în ras, că am pierdut ceva, pe cineva care ne-a fost drag.

Åži ce dacă? Ne-am oprit să ne mai ridicăm de jos atunci când am învățat să mergem pe propriile noastre picioare pentru că am căzut jos de câteva ori și pentru că a fost, uneori, dureros? În nici un caz, am continuat hotărâți până când am reușit să o facem bine.

Este parte a existenței noastre umane să suferim din când în când, așa că haideți să suferim și apoi să mergem mai departe cu programul nostru. Åži acest program este: haideți să creem o formă de apropiere cu oamenii care ne permit să trăim într-un mod bun și satisfăcător, care ne ajută să ne creăm un sistem de sprijin în comunitate, în care ne simțim acasă și care ne conduce mai mult și mai mult spre iubire. Pentru că dragostea este "singurul motor de supraviețuire", astfel cum Leonard Cohen spune într-unul din cântecele sale, sau cum îl spune Rumi:

"Vino afară din cercul de timp

Åži intră în cercul de iubire. "

Este în mâinile noastre - te urci în barca? ....

- Claus Kostka