BRINDA CALLAHAN va fi prezentă în perioada 2-4 noiembrie la București, pentru prelegerea publică ”Creșterea Conștientă a Copiilor (vineri 2 noiembrie, ora 19:00) și seminarul interactiv ”Granițe Responsabile și Sănătoase” (sâmbătă și duminică, 3, 4 noiembrie, între orele 10:00 – 17:00). Acest eveniment face parte din seria ”Creșterea Conștientă a Copiilor” ce a debutat odată cu lansarea cărții cu același nume, scrisă de Lee Lozowick și tradusă de Irina Margareta Nistor.

Puteți citi aici, gratuit, primele capitole ale cărții.

Seminarul susținut de Brinda promovează modul de educatie conștientă și se bazează pe conceptul formulat și predat practic de Lee Lozowick.

Vă prezentăm în continuare un interviu realizat cu Brinda Callahan, despre ce înseamnă să fii părinte conștient, care sunt cele mai des întâlnite greșeli pe care le fac părinții și care sunt pașii de urmat pentru a avea o familie fericită.

1. Ce înseamnă să fii părinte conștient? Cum ai defini această noțiune și ce înseamnă pentru tine?

A fi părinte conștient înseamnă să fii atent, să fii prezent. Să fii părinte conștient, cred că înseamnă să fii în contact cu nevoile copiilor tăi, să înțelegi responsabilitatea pe care o ai față de ei ca și model și păzitor al lor, să înțelegi la nivel profund cât de important este să hrănești acel foc al spiritului uman și inocența copiilor. Să fii conștient este un subiect foarte important! Se dezvăluie și se adâncește pe măsură ce ni se deschid inimile, sentimentele și atenția. Pentru a ne crește conștient copiii, este vital să renunțăm la obiceiurile noastre egoiste și să ne angajăm plini de bucurie pe un drum care cere sacrificiu și a fi în serviciul celorlalți.

2. Care este diferența între a fi un părinte tradițional și a fi un părinte conștient?

În modul tradițional de a crește copiii, suntem mai puțin dispuși să ne punem întrebări despre modul în care sunt setate structurile sociale și familiale de care suntem înconjurați. E posibil să acționăm fără a ne pune întrebări sau fără a simți. A deveni conștient înseamnă a investiga sistemul de valori, regulile și credințele ce au făcut parte din educația pe care ai primit-o și a-ți pune întrebări referitoare la influențele culturale, educaționale, medicale și religioase bine înrădăcinate. Se poate schimba contextul de creștere a copiilor prin control și formarea acestora la standardele confortabile impuse de noi , astfel încât să păstrăm inocența și minunea de a fi copiilor, pentru ca ei să înflorească la potențialul lor, să fie ființe umane complete, libere.

Este foarte important să găsim încrederea în noi înșine. De multe ori aceasta a fost îngropată sau distrusă când eram copii. Avem sarcina dificilă de a dirija lucrurile într-o direcție ce are puterea de a vindeca generații trecute, prezente și viitoare. Odată ce începem să simțim și să experimentăm ce înseamnă să fim părinți sănătoși și întregi, putem începe să facem distincții clare între valorile tradiționale ce ne sunt utile în noul context și cele care sunt abuzive, neadecvate sau nu ne mai sunt de nici un folos.

3. Ce este de făcut atunci când doar unul dintre părinți vrea să invețe ce înseamnă să-și crească conștient copiii, iar celălalt consideră calea tradițională mai potrivită?

Ingredientul principal aici este răbdarea. Nu putem forța pe nimeni să se schimbe. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să pășim cu onestitate pe drumul nostru către conștiență. De cele mai multe ori, partenerul nostru va observa schimbările ce încep să apară în cadrul familiei. Să fii tu însuți un exemplu, este un mod puternic de a comunica. Intransigența și judecata vor crea doar defensivă. Este foarte important să nu diminuăm autoritatea celuilalt părinte în fața copilului, creând o divizare în familie. Purtați discuțiile în contradictoriu când copiii nu vă pot auzi. Tatăl poate avea limitele lui într-o situație în care mama are o toleranță diferită. Într-o situație fericită, vom fi capabili să discutăm cu partenerul nostru și să vorbim despre ceea ce vedem la copil și este rezultatul unui anumit comportament al nostru ca părinți. Sincronizarea este importantă, astfel încât să ne putem auzi unul pe celălalt.

Subiectele fierbinți pe tema asta, sunt cele legate de disciplină, alăptare la sân, alimentație, orele de somn, patul familial și limite pentru copiii de diferite vârste. Dacă vă aflați într-o situație în care este nevoie să faceți compromisuri din cauza partenerului, păstrați copilul sub atenție, fiind pentru el ceea ce se numește ”martor iluminat”. De exemplu, puteți observa suferința pe care partenerul  a creat-o copilului, prin aplicarea unei granițe abuzive. Fiind martor într-un mod conștient și conectat cu copilul, acesta simte că nu este singur și îl ajutați să suporte mai ușor durerea provocată.  Poate ați avut o persoană în viața voastră care v-a oferit asta, un profesor sau un bunic și cunoașteți deja valoarea unui astfel de martor.

Important: Dacă e violență (fizică, sexuală sau mentală), este foarte important să acționați pentru a proteja copilul. Dacă tolerați o astfel de situație, vă rog să cereți ajutor profesionist pentru voi si copil.

4. Care ar fi 10 pași pe care-i recomanzi, pentru a începe să fim părinți conștienți?

Există o carte minunată cu titlul ”Parenting. A Sacred Task. 10 Basics of Conscious Parenting”, scrisă de Karuna Fedorschak. Ea oferă o schiță foarte bună despre ce nevoi au copiii. Momentan este disponibilă doar în lb. engleză, dar merită efortul să o citiți și să aplicați! Iată cele 10 noțiuni de bază pe care le listează în această carte:

1. Iubire
2. Atenție
3. Granițe
4. Hrană
5. Mângâiere
6. Ajutor
7. Umor
8. Respect
9. Relaxare
10. Să te agăți/Să dai drumul (Holding On/Letting Go)

5. Nu m-am pregătit din timp pentru a deveni părinte, iar acum că am copil, este foarte dificil să-mi găsesc timp să învăț, să citesc sau să merg la seminarii. Ce pot face totuși?

Sugestia mea este să-ti stabilești ca prioritate educația ta ca părinte. Este uimitor ce poate face puterea intenției! Găsește o carte pentru părinți care ți se pare bună și ia-ți angajamentul să citești un anumit număr de pagini pe zi. Citește acele pagini, asimilează ce-ai citit și vezi ce relevanță are pentru tine, dacă ți se potrivește. Fă pași mici. Vorbește cu alți părinți, cu care poți vorbi despre idei noi și cere-le sprijinul. Atunci când dorim să ne educăm, găsim alți părinți, suntem inspirați, trecem prin perioade grele și avem astfel oportunitatea de a forma un fel de ”cultură tribală” în care să ne educăm copiii. În lumea de azi, ne confruntăm cu familii de tip nucleu și multe godspodării cu un singur părinte.Să facem față este o provocare majoră. Avem nevoie unii de alții!

La nivel organic, acceptă faptul că ești părinte, că acest copil a venit la timpul potrivit și că ești într-un fel ”Dumnezeu” pentru el. Corpul și ființa ta conțin deja informația de care ai nevoie pentru a deveni părinte conștient. Accesează asta și acționează!! Dacă nu ai timp pentru educație, ia momentele din zi și fii cât mai prezent posibil pentru acest copil, conectându-te la el prin ochi, atingere, voce. Conștientizează și apreciază miracolul acestei vieți, cu maximă recunoștință. În timpul zilei întreabă-te cum îți petreci timpul și ce poți lăsa deoparte pentru a te putea concentra pe această ”sarcină sacră”. Trăiește cu pasiune acest nou stil de viață ca părinte!

6. Care sunt cele mai des întâlnite greșeli pe care le facem ca părinți și ce putem face pentru a le preîntâmpina?

În primul rând, nu părinții greșesc, ci societatea modernă, pentru că nu primim nicio educație în ceea ce privește acest subiect atât de întâlnit și de important - cum să fim părinți. Ca tineri adulți, avem o imagine romantică iluzorie despre ce înseamnă să fim părinți, despre copilașul frumos pe care-l putem face și despre iubirea romantică ce nu se va termina niciodată.  Sau, nu acordăm atenție planificării familiale și ne lăsăm duși de val! Sarcina! După sarcina de 9 luni… vine nașterea… ceva ce nu primește atenția cuvenită în educația noastră. Felul în care un copil este primit în această lume este foarte important. Pregătește-te pentru asta! Informează-te despre ce înseamnă să naști acasă, ce înseamnă să naști la spital, care sunt opțiunile pe care le ai, ce nevoi ai, care sunt cele mai bune condiții pentru ca o femeie în travaliu să se simtă relaxată și sprijinită. Cine-ți poate fi alături ca și ajutor, ce este normal când te afli în travaliu și ce face personalul medical să fie precaut sau doar să termine la timp pentru ca doctorul să plece la ora de golf. Informează-te despre incredibilele beneficii ale alăptării la sân și legăturii dintre tine și copil. Mult prea multe mame lasă personalul medical din spital să pună copilul în sticle și cutii, de parcă asta ar fi cu adevărat în beneficiul copilului și al mamei. Informează-te!

De cele mai multe ori părinții nu sunt pregătiți pentru volumul imens de responsabilitate, oboseală și copleșire pe care le experimentează, odată ce această mică ființă vine și plânge, are nevoie să fie hrănită, să i se schimbe scutecele etc, și nu sunt pregătiți nici pentru incredibila explozie de Iubire pe care o simt. Un cuplu poate suferi când realizează că lucrurile s-au schimbat radical, iar toată atenția pe care și-o acordau unul altuia se îndreaptă acum asupra nou-născutului. Este minunat dacă există intenția lipsită de egoism a ambilor părinți de a servi acest copil. Vom regăsi până la urmă părți ale vieții noastre, într-un fel sau altul, dar la acest moment nici măcar nu ne putem imagina… cât de repede cresc copiii!

Mai facem greșeala de a nu asculta. Educă-te în a-l asculta pe celălalt! Asta are o extraordinară putere de a-l primi pe celălalt și de a crea un spațiu de vulnerabilitate.  (Vezi ”12 Road Blocks to Communication in Parent Effectiveness Training P.E.T.” de Thomas Gordon).

Stabilirea unor granițe abuzive: Ne putem întreba de ce stabilim granițe? O facem din motive de securitate? Ne deranjează copilul, ne simțim deranjați de zgomot și de mișcare pentru că suntem epuizați? Copii cer stabilirea granițelor, pentru a învăța frânghiile lumii. ”Cum poate cineva trăi aici alături de alții?”. Aceasta ar fi întrebarea și nu: ”Ce-i în neregulă cu mine?”. Explică-i copilului de ce sunt necesare granițele. Un loc bun unde să privești întâi, este la tine. De multe ori noi înșine nu suntem disciplinați (bani, mâncare și sex sunt subiecte foarte importante, la fel și punctualitatea, onorarea angajamentelor, utilizarea telefoanelor mobile și a internetului, orele de somn etc). Încă o dată, fii tu însuți un exemplu.

O altă greșeala întâlnită azi, este că mulți părinți nu sunt cu adevărat interesați sau implicați în ceea ce fac copiii lor. Facem totul să ne întreținem, să ne plătim facturile, să mergem mai departe, iar copiii noștri sunt crescuți de grădinițe, școli, televizor, pentru că noi părinții, pur și simplu nu avem timp pentru asta. Eu sunt pentru școlarizarea acasă (homeschooling) și pentru implicarea în școala, la clasă și cu profesorii. Am putea oare să ne simplificăm viața, astfel încât să ne putem implica din ce în ce mai mult în viețile copiilor noștri?  Ne pasă care sunt pasiunile lor? Cine sunt prietenii lor? Care sunt visele lor? Am putea oare să-i sprijinim în ceea ce-i pasionează, fără să îi forțăm să facă lucruri față de care nu au nici un interes?

John Holt a fost un scriitor american și un susținător al școlarizării acasă (homeshooling). El a scris două cărți extraordinare: ”How Children Learn” și ”How Children Fail”.

În ziua de azi, căminul este lipsit de atmosfera de sanctuar și ritual. Putem crea acest sanctuar pentru copiii noștri, așa încât casa să fie un loc sigur, în care ei se pot mereu întoarce, unde sunt iubiți și acceptați așa cum sunt. Ascultarea, granițele trasate cu iubire, mângâierea și afecțiunea, au loc în acest sanctuar. Ritualul poate însemna să luăm masa la anumite ore cu consecvență și în împărtășire, să facem lucruri împreună, să ne ocupăm de curățenie, să mergem la culcare la lumina lumânărilor și să spunem povești. Copiii învață repede să aprecieze ritmicitatea, ceea ce este foarte util și pentru părinți. Să ai puțin timp pentru tine seara, să te relaxezi, după ce copiii s-au dus la culcare, poate face diferența în ceea ce privește răbdarea ta.

Și mai sunt multe altele…!   

7. Am propriile mele noțiuni  și idei despre ce înseamnă să relaționezi cu lumea înconjurătoare și îmi educ copiii în același spirit. Este asta un lucru greșit?

O parte din răspunsul la această întrebare se regăsește la nr.2

În plus, aș încuraja auto-examinarea și interogarea continuă a ceea ce poți face. Ne este de un mare ajutor sprijinul altor părinți care gândesc ca și noi, pentru că ne pot ajuta să vedem dacă ne păcălim cumva.

Transmitem mai departe copiilor noștri tot felul de atitudini despre cum să relaționeze cu lumea. Totul începe când ei sunt în burta mamei! Pe măsură ce cresc, începem să vedem rezultatele propriilor noastre atitudini și comportamente… atât pozitive, cât și negative. Acest lucru este inevitabil și vom suferi pentru asta, dar ne vom și bucura. Dacă vor fi crescuți conștient, vor fi un pas mai aproape, o generație mai aproape, de a fi ființe umane libere de tiparele vechi, ancestrale. Copiii care sunt crescuți astfel au capacitatea de a ne atenționa atunci când greșim, pentru că sunt liberi să gândească deschis și sunt încurajați să se exprime în viață.  Să ne creștem copiii într-o comunitate sau un ”trib” le oferă oportunitatea de a fi foarte aproape de conceptele și ideile altora și deci, nu vor fi doar modelați de ”programele” mamei și tatălui.

8. Copilul mă aude doar când țip?

Nu. Cel mai des te aude atunci când nu țipi, când vorbești cu voce normală. Èšipatul își are locul său, de exemplu atunci când copilul aleargă și este o situație periculoasă și este necesar să-i captăm atenția foarte-foarte rapid. Altfel, țipăm pentru că avem o reacție emoțională noi înșine. Dacă copilul încearcă să ne testeze limitele, țipatul este doar un răspuns la ceea ce s-a comandat! Încearcă să asculți ceea ce copilul cere cu adevărat. Copiii acționează exagerat pentru că au devenit frustrați din cauza faptului că nu beneficiază de suficientă atenție de calitate. Fac ceva cu care noi nu suntem de acord, noi țipăm, ei fug, noi țipăm și mai tare, ei țipă și mai tare, îi pedepsim, ei cad în timp ce aleargă, urmează un plâns de o oră, noi îi târâm la culcare și suntem extenuați. Oufff! Acum chiar că au parte de o doză majoră de atenție negativă!

Am auzit recent o mamă țipând la copilul ei aproape de fiecare dată când acesta făcea un zgomot puternic sau ceva cu care ea nu era de acord. Èšipetele ei ridicau nivelul de zgomot și haos. Copilul este…copil, ea nu. Este nevoie să ne concentrăm atenția pe a ne crește pe noi înșine și să învățăm noi modalități de a comunica cu copiii noștri.

Notă: Dacă crezi că copilul are probleme cu auzul, te rog să-l duci la doctor, ca să verifici asta. Uneori problemele de auz sunt trecute cu vederea ani de zile.